Supa crema de conopida cu parmezan

Ziceam saptamana trecuta pe facebook de o supa gustoasa. Sa va dau acum si reteta.
Supa asta nu-i foarte de sezon si s-ar potrivi mai degraba iarna; dar la cat de frig si urat e-afara zilele astea, cred ca de fapt e perfecta. Nici sanatoasa tare nu-i reteta, desi e supa; dar e atat gustoasa, incat uiti de calorii.

Ingrediente pentru 4 portii

1 conopida medie, proaspata
1 ceapa alba mare
2 catei de usturoi
ulei de masline si unt
250 ml de zeama de pui (se poate face din apa fiarta si un pic dintr-un cub de pui)
 200 ml smantana grasa
1 mana mare de parmezan proaspat ras
sare, piper

Pregatire

Foarte rapid se face supa, deci pregatiti-o cu putin timp inainte de masa.

Taiati buchetelele de conopida si prajiti-le in ulei si unt, pana devin usor maronii. Tocati apoi marunt ceapa si usturoiul si caliti-le, pana devin sticloase. In oala de supa puneti conopida, ceapa si usturoiul, si turnati zeama de pui exact cat sa le acopere (nu prea mult, ca altfel supa va fi prea apoasa). Lasati pe foc pana ce conopida se fierbe si devine moale (aproximativ 3 minute). Adaugati usor smantana amestecand bine si apoi dati oala de pe foc, lasand-o la racorit vreo 10 minute.
La final amestecati totul cu un blender vertical pana devine crema, adaugati un strop de sare si tot parmezanul si mai amestecati o data. Supa ar trebui sa fie groasa si cremoasa, gata de mancat.

Noi am savurat-o cu piper proaspat rasnit deasupra, alaturi de ciabatta cu usturoi (painea e frecata cu bucati de usturoi, stropita cu ulei de masline si lasata sa se rumeneasca in cuptor).

Pofta buna!

Yeeey! Scrie despre noi in revista Elle!

In cel mai recent numar din Elle, la pagina 90, scrie despre Treats and Streets! Sunt extrem de bucuroasa, mai ales ca si mie imi place foarte mult Elle! Multumiri multe celor de la revista pentru ca ne citesc si ne recomanda!

Creveti in unt cu usturoi

O reteta care se pregateste in mai putin de 15 minute si care se mananca in mai putin de 5, de gustoasa ce e :)

Ingrediente

Pentru 2 persoane va trebuie cca. 30 de creveti (pentru maxim de savoare, ar fi bine sa fie proaspeti, ne-congelati si nu pre-fierti) - noi am gasit minunati la Metro. Lor le taiati capetele si apoi cu grija le curatati carcasa, pastrandu-le insa coditele.

Va mai trebuie pentru sos 100 g. unt, 2 linguri ulei de masline, 1 lingurita rasa de mustar clasic, zeama de la o lamaie si 3 catei de usturoi tocati marunt. La final, pentru gust, ar mai ajuta niste piper, un pic de sare si niste patrunjel maruntit.

Preparare

Am asezat pe foc un wok (cred ca se poate si o tigaie mai mare) in care am adaugat toate ingredientele de sos, amestecand bine in timp ce wok-ul se incingea. Am pus apoi crevetii, care au inceput sa sfaraie imediat; i-am intors din cand in cand, pana s-au facut roz-portocalii si unii chiar s-au rumenit un strop. Am adaugat la final sarea si piperul.

Crevetii cu sos cu tot se aseaza apoi pe un platou, peste ei se presara patrunjel si se manaca imediat, cat sunt fierbinti. Recomandam o paine cu coaja crocanta (bagheta, de exemplu) si in pahare un vin alb bun, fresh, ne-baricat.
Enjoy!

Un Paste cu bunatate si bunatati!

De Pastele asta nici n-am gatit, nici n-am calatorit. Ceea ce insa nu ma opreste sa va impartasesc cateva treats and streets locale, specifice perioadei.

Pasca absolut minunata (si un cos plin cu bunatati) am primit de la Gusto catering - Delicateria. Cu branza fina, stafide din belsug si usoara aroma de rom, este un senzational cheese-cake in varianta traditional romaneasca. Tot de la ei se puteau lua zielele astea si drob, si cozonac, si cate si mai cate alte bunatati de Paste.

Dupa gustul meu, cel mai bun cozonac traditional din oras (mult mai bun - daca ma-ntrebati pe mine - decat orice cozonac facut de orice bunica, oricat de indemanatica) este la Chocolat - cu crusta crocanta si miez plin de umplutura de nuca si stafide. Noi de-aici cumparam pentru toate sarbatorile.

Oua rosii, drob si friptura de miel cu ratatouille am comandat la Bistro Montignac. La pachet a venit si un tort de ciocolata cu sos de fructe de padure si o sticla de vin rosu bun (Cabernet de la Samburesti). Foarte gustos totul, si chiar si foarte sanatos daca ne luam dupa ce scrie pe site.

Azi mergem la mama! Acolo-s treats si mai adevarate (mama gateste perfect si variat), dar din pacate a ei street nu v-o pot da :)
Un Paste cu voie buna tuturor!

Weekend la Roma

Despre Roma, Italia, am mai scris aici. Dar cum weekendul trecut i-am mai facut o vizita, m-am gandit ca un scurt up-date nu strica :)

Am stat la Grand Hotel Plaza unde-am mai stat si-n alte dati. Din nou foarte ok - hotelul confirma. In plus are preturi de 3-4 stele pentru un hotel de 5, absolut perfect pozitionat.

Cateva restaurante foarte bune pe care le-am incercat:
- L'antica enoteca - pe via della croce; preturi ok si mancare minunata (noi am luat lasagna si pizza enoteca); ne-a servit Claudiu, un roman dragut din Galati, vorbitor de 4 limbi straine, care lucreaza acolo de 4 ani

- Pompi - il regno del tiramisu; nu un restaurant, ci un loc special dedicat pentru tiramisu; italienii zic ca aici e cel mai bun tiramisu din Italia (eu raman insa la parerea mea ca la Mimi e Coco e cel mai tare din lume); Pompi are mai multe locatii in Roma - noi am fost la cea mai noua, de pe via della croce; am mancat clasic si cu fistic, dar mai aveau si cu banane, cu capsuni... foarte bun intr-adevar!

- Cantina e cucina - pe langa Navona, inspre Campo dei Fiori; am mancat niste pasta carbonara de festival international, care ne bantuie si acum :)

- Sabatini - un restaurant vechi de peste 50 de ani, unde obisnuia sa ia masa Fellini, situat in Trastevere intr-o piata plina de viata; am luat o suculenta bisteca fiorentina si-am baut un chianti classico din 2007 de la Vignamaggio - castelul celebrei Monna Lisa (unde noi am stat vreo 10 zile, in mijloc de Toscana, acu' vreo 2 ani). Impecabile.

Cam asta a fost de data asta. Scurt, ca scurta a fost si calatoria (doar 1 noapte).
Ciao!

Safari in Africa (3)

Am povestit deja in mai multe randuri cate ceva despre vacanta in Africa de Sud. Dupa ce-am detaliat experienta din Kapama, zona Kruger National Park, a venit vremea sa scriu si despre celalalt safari din calatoria noastra.

Zona in care am fost se numeste Klein Karoo (care in limba locului inseamna Micul Karoo) - o regiune semi-desertica din Western Cape, adica din sud-vestul Africii de Sud. Total diferit ca vegetatie si destul de diferit si ca varietate de animale de provincia Limpopo (locatia Kapama Game Reserve), Klein Karoo ne-a oferit o cu totul alta experienta.
Am stat intr-un loc aproape ireal, spectaculos, chiar in mijlocul naturii. Se numeste Buffelsdrift Game Lodge si este un grup de 25 de corturi de lux, intre munti, pe marginea unui mic lac. Senzatia este ca ai nimerit pe un platou de filmare, asa de "picture perfect" este totul - te astepti sa-ti apara din decor Meryl Streep si Robert Redford si vreun regizor sa-ti strige "action".

Nu doar afara, in natura, te simti asa, ci si inauntru in cortul luxos, care are mobilier plin de farmec, cu aer colonial. Chiar daca stai intr-un cort, ai absolut tot confortul - mai spatios si mai frumos decat in multe hoteluri cu pretentii (aer conditionat, a o baie superba dublata de un minunat dus in aer liber, minibar, telefon, aparat de cafea si tot ce va mai vine-n minte).

Am poposit la Buffelsdrift doar doua nopti, deci n-am avut foarte mult timp. Totusi am facut o multime de lucruri!

Ne-am luat unul din corturile aflate chiar pe buza lacului si bine-am facut, pentru ca in apa - cat e ziua de lunga - se balacesc sub ochii vizitatorilor 5 hipopotamite. Mega simpatice la prima vedere, am aflat despre ele ca sunt foarte posesive cu teritoriul lor si foarte agresive (hipopotamii fac anual zeci de victime in Africa de Sud - oameni care se avanta in apa neglijand pericolul).

Am petrecut ore-n sir observand fascinati cele 5 grasane in apa (au intre 1.5 si 3 tone - al 3-lea animal din lume ca greutate, dupa elefanti si rinoceri), sperand totodata sa le prindem iesind din sau intrand in lac. Problema e ca se satura de balacit doar dupa ce se intuneca bine si intra la loc in apa inainte sa rasara soarele, iar pe intuneric e foarte greu sa le vezi. Cu putin noroc, am reusit insa intr-o dimineata pe la 4. Cum ne-cum una dintre hipopotamite reusise sa urce dincolo de digul lacului, pana la nivelul corturilor (probabil prin vreo poarta in gard lasata deschisa din neatentie de vreun lucrator al lodge-ului), si ramasese acolo cu ochii la lac, fiindu-i frica sa sara digul. Ne-am trezit la zgomotul facut de celelalte hipopotamite, care o strigau din apa. Era - cum altfel - decat big and chunky, vorba cantecului din Madagascar 2. Am privit-o cu teama si excitement vreo 10 minute (incercand in zadar sa facem poze - cu blitzul era prea periculos, iar fara n-a mers din cauza intunericului) pana si-a facut curaj si-a sarit inspre lac...

Bineinteles ca si aici la Buffelsdrift am fost intr-un game drive (ca altfel ce safari-ar fi fost) - de data asta nici pe departe la fel de plin de adrenalina ca acela din Kapama. Noi i-am zis "safari de pensionari" :) se mergea cu o masina acoperita (sa nu te bata cumva prea tare soarele), cu 20 km la ora, in ritm de plimbare de duminica; n-ai nicio sansa sa vezi in libertate lei sau leoparzi (nu exista in zona), deci din big 5 se lauda doar cu rinoceri (unul singur - o femela), buffaloes (turme intregi) si 3 elefanti.

Elefantii (2 baieti si-o fata - adolescenti, in jur de 9 ani) sunt deja domesticiti; ei vin la balacit in lac (sunt singurele animale pe care hipopotamitele le tolereaza in apa lor) si se plimba pe margine sub atenta supraveghere a personalului lodge-ului. Am avut ocazia sa interactionam cu ei indeaproape (i-am mangaiat, le-am stat pe genunchi, ne-au imbratisat cu trompa etc.) si sa-i hranim (bagandu-le efectiv mana in gura si punandu-le bucatile de fructe pe limba) - extraordinara experienta!

O alta treaba super pe care-am facut-o in Klein Karoo a fost sa mergem la Cango Caves - o pestera foarte speciala, unde poti sa vezi formatiuni cum rar ai ocazia. Aici am fost curajosi si ne-am luat "adventure tour" - o nebunie totala de 1 ora si jumatate care te poarta prin sali spectaculoase ca niste incaperi de palat, dar si galerii foarte joase (74 cm) sau foarte inguste (30 cm) cu nume "prietenoase" precum "Cosciugul" sau "Hornul Diavolului". Trebuie sa fii in forma (suplu si destul de sportiv) ca sa poti parcurge traseul dificil (urci, cobori, te tarasti, te catari, te lasi sa aluneci ca pe tobogan si mergi o groaza intr-o super umezeala), dar efortul merita clar!

Doua lucruri ar mai fi de facut in zona:

Wildlife Park (un fel de gradina zoologica) - desi e tare trist sa vezi animale in captivitate, dupa ce ai inteles cat de necesare le sunt libertatea si spatiul vast; te poti juca insa guilt free cu pui de cheetah aflati aici intr-un program de protectie.


Sau poate un sport extrem local - calaritul pe struti; noi n-am fost, dar... to each its own :)

N-as putea sa inchei fara a vorbi despre restaurantul Buffelsdrift - minunat, cu vinuri bune, mancare cu specific (carne de strut, antilopa etc.), killer deserts (recomad Grand Marnier chocolate lava cu inghetata) si oamenii foarte amabili si saritori.  

Per total - o alta super experienta in Africa de Sud, un loc in care speram sincer sa revenim vreodata...

Ura! Am aparut in Beau Monde!!!

Cu mare mandrie si bucurie va anunt ca suntem WWW-ul lunii in Beau Monde. Multumesc tare, tare revistei si echipei Beau Monde Romania pentru ca ne recomanda cititorilor lor!

Risotto perfect a la Jamie Oliver

Una dintre cartile mele preferate de bucate este "Cum sa devii un bucatar mai bun" a lui Jamie Oliver, si asta pentru ca inveti din ea nu doar retete specifice, ci si principii generale pe care le poti aplica apoi pentru a-ti crea propriile retete.

Din cartea asta, de exemplu, am invatat cum face un adevarat chef risotto - ca e nevoie de o baza, pe care o poti face o data pentru mai multe zile/retete, si ca apoi cu aceasta baza te poti "juca" inventand to felul de combinatii. Eu am facut un risotto cu mere, nuci si gorgonzola (foto de sus), si unul cu spanac si branza de capra (foto jos). 

Baza se face calind telina maruntita (in carte sunt recomandate tulpini; eu n-am gasit, am pus radacina, si tot perfect a iesit) si ceapa in ulei de masline, amestecand apoi orezul si inabusind cu vin alb sec, dupa care fierband totul in supa de pui si legume.

In aceasta baza, pentru prima reteta am adaugat cubulete de gorgonzola si parmezan ras, bucatele de mere si de nuca prajita si frunze de oregano. Pentru a doua, am pus spanac calit cu usturoi si tocat bine, precum si branzeturi: parmezan ras, bucatele de branza de capra, putin unt, coaja rasa de lamaie si putin suc de lamaie. Ambele retete au iesit minunat de gustoase!

Nu va dau retetele ca-n carte, cu cantitati si timpi de preparare si tot, ca n-ar fi frumos - e dreptul lui Jamie. Cartea lui se gaseste peste tot, chiar si in magazinele cu ustensile de gatit, nu doar in librarii. Daca n-o aveti deja, luati-o si lasati-va inspirati :)

Vacanta la NY - hoteluri in Manhattan

Ce faceti in vacanta de Paste/ 1 mai? Anul asta noi mergem la New York, ceea ce va recomandam si voua!

Cred ca fiecare dintre noi are cateva orase din lume pe care pur si simplu le adora. Pentru noi New York-ul e in fruntea listei – odata ce-am muscat din The Big Apple, am devenit dependenti! NYC e orasul de care nu ne saturam niciodata, care nu inceteaza sa ne uimeasca, de care ne e dor cateodata ca de-un om drag. Am fost prima data aici in urma cu 5 ani si de atunci n-a mai trecut niciun an fara o vizita. Am ajuns sa-l cunoastem destul de bine, sa avem cartiere preferate, strazi preferate, locuri preferate... Si – iata – sa putem face recomandari altor calatori :)

Cand sa mergeti la New York

Oricand – clima din NY este foarte asemanatoare cu cea a Bucurestiului, iar orasul are foarte multe de oferit in orice sezon. Primavara insa ni se pare noua cel mai frumos (cred ca orice oras e at its best in aprilie-mai, cand pomii sunt infloriti), asa ca un spring break este ideal pentru  vizita.

Cum probabil stiti deja, va trebuie viza pentru SUA – cata vreme aveti un job bun si stabil si chiar niciun gand de a ramane pe-acolo, ar trebui sa o obtineti fara probleme de la ambasada din Bucuresti. Viza se da in general pe 10 ani, asa ca nu trebuie sa va chinuiti de fiecare data cand vi se face dor de o plimbare prin Manhattan.

Cu ce mergeti la NYC

Nu pot incepe fara sa-mi exprim si aici regretul ca nu (mai) exista o cursa directa de la Bucuresti. A existat pentru cateva veri una a celor de la Delta (noi am luat-o pentru prima noastra vizita la NY), dar de atunci... nimic. Nu exista dealtfel niciun zbor direct intre Romania si vreunul dintre orasele mari din Statele Unite, ceea ce-mi pare cel putin ciudat la cat de mare este comunitatea de romani din US si cate familii merg anual in vizita acolo...

Dintre cursele cu escala, noua cel mai mult ne-a placut Air France – am luat din Paris spre NY clasa Premium Voyageur (costa cu doar cateva sute de euro mai mult ca economy, dar are mult mai mult confort, spre business class) si ne-am simtit foarte odihniti dupa zborul de cca. 8 ore...

Anul asta luam British Airways, care a avut o oferta speciala. Un bilet spre NY costa cam dublu decat unul spre Londra sau Paris de exemplu, asa ca merita sa urmariti ofertele si sa beneficiati de orice reducere.

De la aeroport spre hotel luam taxiul; are pret fix pana in Manhattan (de la John F. Kennedy, unde aterizam de obicei, ultima data era 45 $, adica vreo 35 euro).

Cat si pe unde sa stati in New York

Daca mergeti la NYC prima data, va recomand sa stati mai mult: 10 zile sau macar o saptamana intreaga. Sunt foarte multe de facut si de vazut si puteti avea parte de surprize cum numai la NYC se intampla.

In poza de sus sunt eu si Christian Louboutin, pe care am avut norocul sa-l intalnesc intr-un magazin si care imi da un autograf pe talpa pantofilor proaspat cumparati :) In cea de jos este Geoffrey Rush, chiar in ziua in care a luat Tony award pentru Best Performance of an Actor in a Leading Role pentru Exit the King (Regele moare - de Eugen Ionescu), care da autografe la terminarea show-ului. How cool is that?!

Un pont - nu stati toata perioada in acelasi hotel: luati-va in prima jumatate o cazare in Midtown si explorati Midtown is UpTown, iar in a doua parte una in Lower Manhattan (SoHo/ Greenwich Village/ Meatpacking District). Veti avea senzatia ca traiti doua vacante, in doua orase – cel putin noua asa ni se par de diferite cele doua zone.

Hoteluri in Midtown Manhattan, New York

In Midtown noi am stat la 2 hoteluri, ambele perfect pozitionate pe stradutele care fac legatura intr 5th Avenue si 6th, ambele premiate la un anumit moment ca fiind cele mai bune, cele mai romantice etc.

The Mansfield este pe 44th street. Are farmecul New York-ului din secolul trecut, decorat in stilul anilor 30 – 40, cu mobiler clasic de lemn inchis si detalii interesante, si este situat intr-o cladire landmark, din 1903 – Cub Row, una dintre cele mai prestigioase cladiri istorice.

The Bryant Park hotel este super cool si contemporan, si el situat intr-una dintre cele mai faimoase cladiri din NY – American Radiator Building, langa parcul Bryant din spatele celebrei Biblioteci centrale. Prima data cand am fost la NY (cand am stat la The Mansfield), ne-am urcat sus in Empire State Building si am vazut American Radiator de sus. Nu stiam ce este - arata ca un castel negru cu creneluri aurii, foarte diferit de orice cladire din jur. Imi amintesc ca i-am spus lui iubitu’ „cum o fi sa locuiesti in acolo? iti inchipui?”. Ei, inchipuiti-va voi cam cat am topait de bucurie la propriu cand la a doua vizita in NY, taxiul care ne-a luat de la aeroport ne-a lasat fix in dreptul castelului cu creneluri aurii si-am aflat ca este chiar hotelul in care stam (pe site nu erau poze de la exterior si nu scria nimic despre istoricul cladirii). Pentru fanii Sex and the City, aflati ca aici, in fata la Bryant Park hotel se intampla una dintre cele mai emotionante scene din film.   

Hoteluri in Lower Manhattan, New York

Si aici va recomandam tot 2 hoteluri, ambele perfect pozitionate pentru a fi la walking distance de tot ce-i mai interesant in Lower Manhattan.

Washington Square hotel este situat in superba piata cu acelasi nume, in inima Greenwich village. Are camere cu detalii art-deco si un lobby care aminteste de Parisul anilor 30, si a fost de-a lungul anilor gazda multor artisti faimosi.

Cel de-al doilea hotel, cel la care stam si acum, este Gansevoort hotel din Meatpacking District - un hotel foarte modern si chic, care la ultimele etaje sau pe terasa de deasupra ofera un view de 360 grade asupra orasului si apusuri superbe peste Hudson river.

Sper sa va ajute si inspire aceste informatii ca sa va planificati o calatorie primavara asta la NYC. Pana plecam in vacanta o sa incerc sa scriu si un post despre locurile noastre preferate – cartiere, strazi, magazine, muzee, restaurante, teatre etc.
Pe curand!

Delicioasa supa crema de telina

E una dintre supele mele preferate! Reteta o am de la prietena mea Dana, care locuieste la Munchen - acolo, facuta de mana ei, am si mancat pentru prima data bunatatea de supa.

Dana e un bucatar desavarsit, care gateste des si minunat retete cu adevarat deosebite. Sursa ei de inspiratie principala este un chef german faimos, Johann Lafer, care a publicat multe carti de bucate in care dezvaluie nu doar retete, dar si tot felul de secrete de fine cuisine. Din pacate eu n-am gasit nicio carte in engleza, dar daca stiti germana le gasiti pe toate pe amazon.

Ingrediente pentru 4-6 portii de supa de telina

- 2 cepe albe
- 1 catel de usturoi
- 2 linguri unt
- 150 ml de vin alb bun
- o radacina mare de telina(cca. 600 g.) curatata si taiata cuburi de cca. 1 cm fiecare
- 1 litru zeama de legume - va sfatuiesc sa o faceti voi (fierband in apa niste legume si verdeturi - morcov, pastarnac, ceapa, patrunjel, leustean) ca sa fie sanatos si gustos; daca n-aveti insa chef, merge si sa folositi un cub
- 200 ml smantana de gatit
- sare, piper
- patrunjel

Preparare

Taiati ceapa si usturoiul si caliti-le direct in oala de supa, intr-o lingura de unt, pana devin sticloase - nu stingeti insa cu apa, ci cu putin vin. Adaugati si cuburile de telina si lasati-le si pe ele la calit cateva minute, stingand cu vin de fiecare data cand incep sa sfaraie prea tare.

Turnati apoi zeama de legume si sarati dupa gust. Aduceti totul la fierbere. Puneti si smanana, usor, amestecand mereu, sa nu se branzeasca. Lasati la fiert cca. 20 de minute, pana cuburile de telina sunt moi.

Dati oala de pe foc si cu un blender vertical (eu il am pe acesta) amestecati bine totul pana supa devine crema. Secretul chef-ului? Adaugati 2 cubulete de unt rece (sau putina crema de frisca) la amestecat, si crema va fi fina si spumoasa!

Serviti cu piper proaspat ras si cu patrunjel tocat deasupra.
A! si cu crutoane facute la cuptor din cubulete de paine buna, neagra, amestecate cu putin ulei de masline si niste sare cu ierburi.

Rezultatul va fi delicios!
Multam, Dana!

Restaurante Bucuresti - Lacrimi si sfinti

A venit si momentul primului guest writer pe blog. Ei, bine, cine-ar fi putut fi, daca nu... iubitu' :) Asadar, de la iubitu' citire:

"Un restaurant ca o poezie, cu nume imprumutat de la un filosof (Emil Cioran). Pe strada Sepcari, la numarul 16. In Centrul Vechi al Bucurestiului. Romanesc traditional, cu un touch de contemporaneitate.

In primul rand as vrea sa va spun despre valoarea intrinseca a locului. Arhitectural vorbind, restaurantul asta reuseste sa te surprinda extraordinar de placut de cand ii treci pragul. Elemente romanesti vechi, dar valorificate superb (barne, bancuri de templar, ferestre, scaune, un perete decorat tot cu butuci de lemn pentru foc) sunt completate intr-un stil eclectic contemporan de elemente foarte creative, tot de inspiratie romaneasca (cutii de conserve, cani de tabla, capace de cratita, sau carpete romanesti cu motivele traditionale binecunoscute, insa facute din lego – how cool is that :)?).

Apoi, baietii si fetele care te servesc sunt tineri, dar stiutori si (lucru pare-se neobisnuit prin alte locuri) mananca zilnic din acelasi meniu pe care il gasesti si tu (tiparit pe un fel de hartie manuala si ea foarte cool). Evident, acest lucru ajuta enorm, pentru ca intr-adevar chelnerii stiu ce vorbesc si iti pot recomanda felurile din bucatarie ca si cum ai fi invitat la ei acasa, atunci cand le gateste mama, duminica. In plus, se arata de fiecare data bucurosi sa te vada, ceea ce iti consacra atmosfera locului intre cele preferate imediat.

Am ajuns si la mancare. O sa vedeti, locul este intr-adevar unul foarte creativ si asa de… insuflator de mandrie romaneasca contemporana (chestie pe care nu credeati sa o mai simtiti curand) incat mancarea, ca si capitol, vine abia apoi. Dar si cand vine! O sa incep direct cu cateva lovituri rapide la stomac, pentru a nu va da timp sa va dezmeticiti: la inceput puteti alege “chiftele minunate” (cu un amestec de carne de gasca si porc) alaturi de un mustar facut cu peltea de gutui chiar de catre amfitrion. Firesc, la un romanesc te-ai gandi sa incepi si cu o ciorba de burta. Cea mai buna idee ar fi sa o faceti si aici, pentru ca este impecabil executata - burta este bine aleasa, iar zeama perfect echilibrata. Super touch-ul bucatarului este coaja de lamaie verde, care o transforma brusc intr-un fonfeu international, ce poate rivaliza oricand cu celebra Tom Ka Gai (supa tailandeza cu lapte de cocos).

Pentru felul doi, noi am ales una din bijuteriile bucatariei (o reteta veche, cum sunt majoritatea aici) “sarmale nu-ma-uita”, care contin un amestec de carne de rata si porc si sunt fierte doar in vin, fara nici un fel de “botez” cu vreun strop de apa. Probabil inutil sa va spun ca sunt mega-delicioase. Am luat si miel alaturi de cartofi prajiti in untura (asa cum se fac, prajiti de minim 2 ori, odata la foc mare pentru a face crusta si a-i “sigila” si apoi incet pentru a se face moi inauntru. Ca la carte. Sau mai bine zis, cum nu mai stie nimeni sa faca. Deodata, am inteles mai bine numele – pentru ca mananci si plangi (de bucurie), pomenind nume de sfinti...

Daca dupa masa inca va mai alearga ochisorii pe vreun articol din meniu pentru felul doi (si noi am patit la fel), puteti lua si la pachet. Am luat pentru acasa, caci trebuiau incercate: gasca evreieasca (afumata, cu fasole) si carnati asortati, cu varza calita. Am auzit corul de ingeri si acasa ;) Pentru marele final, desertul. Am facut cunostiinta cu cea mai buna placinta cu branza si stafide din Romania. Clar. Punct. Am fost placut impresionati si de inghetata de vin fiert (cu posibilitatea alaturarii unui scoop cu inghetata de tei!!!).

Ei bine, cand am fi zis ca nu ne mai poate surprinde nimic, am intrebat de un digestiv (simtind ca locul asta nu are cum sa fie previzibil). Si asa a fost. Am savurat fiecare cate o ciresata la tzoi, de ne-a facut sa ne intrebam de ce n-ar sta frumos langa limoncelo prin aeroporturi...

Am lasat intentionat prezentarea “credits-urilor” la final, pentru ca un asemenea loc ar merita palaria jos, indiferent de cine ar fi avut inspiratia sa-l creeze sau sa investeasca in el. Dar cum omul sfinteste locul si nu s-ar fi putut naste daca nu era determinarea si inspiratia unor anumiti oameni, iata: patronii sunt poetul Mircea Dinescu si publicitarul Claudiu Leonte (din toate cate face dl. Leonte am ales publicitar din solidaritate de breasla), arhitect - Corvin Cristian, concept – Denise Leonte. Mircea Dinescu este amfitrion pana la capat - pe langa felurile de mancare ce nu pleaca din bucatarie fara binecuvantarea sa, poetul nu se sfieste sa intre in vorba cu musafirii de la mese, povestind despre fiecare reteta cat e de veche, de unde a cules-o sau ce secret poarta.

O rezervare ar fi un lucru inspirat inainte de a va duce, pentru ca locul devine mai popular pe zi ce trece."

Site-ul restaurantului este aici. Enjoy!

Restaurante Bucuresti - Collage

Azi am fost la resturantul Collage - international, fusion, cu accente de molecular cuisine. Este deschis din toamna 2011 pe Ion Mihalache nr. 10-12 si face parte dintre localurile cu haute cuisine din Bucuresti.

Ne-a placut foarte tare - mancarea este minunata, creativa si delicioasa, iar servirea e sofisticata dar prietenoasa in acelasi timp (multumim, Cristian), precum si foarte prompta.

Design-ul este si el in general ok, dar pare neterminat si e neunitar - ar putea sa mentina ideea cool a colajului foarte prezenta la exterior si in interior...

Inca un lucru pe care l-am apreciat: the chef (un italian foarte dragut si simpatic, Roberto dal Seno) a venit la masa si a discutat cu noi, promitandu-ne un menu degustation special alcatuit pentru noi data viitoare :)

Poze am postat deja - le gasiti in albumul "restaurante bucuresti" pe http://www.facebook.com/treatsandstreets. Tot ce-am mancat a fost delicios, dar recomandam cu maxima caldura pieptul de rata caramelizat alaturi de propriul foie gras (in foto) si coastele de miel gratinatate in crusta de ierburi... A! si platoul de mini-deserturi - specialitatea lui Roberto :) Yummy!

Safari in Africa (2)

Oricate am aflat despre safari inainte sa ajungem in Africa de Sud, nimic nu ne-a pregatit pentru ce-am trait! A fost una dintre cele mai palpitante experiente de vacanta si concluzia este una singura: MERITA SA MERGETI! Daca sunteti singuri, este o calatorie unde garantat va veti face  prieteni! Daca sunteti in cuplu, impartasirea acestei aventuri sigur va va face bine relatiei. Iar daca aveti copii, nu cred ca exista ceva pe lume care ii va bucura mai tare!


In safari vedeti animalele de la televizor sau de la Zoo - exotice pentru noi, europenii - in libertate, in salbaticie, in savana. Le vedeti... daca aveti noroc! Sunt oameni care vad enorm intr-o zi, si altii care pleaca din safari cu doar cateva imagini bune... La ele acasa animalele fac ce vor si cele mai multe dintre ele - chiar si cele mai fioroase - sunt destul de timide cand vine vorba de poze. Atunci cand se-arata in vazul tuturor si se lasa fotografiate din unghiuri incredibile, va puteti considera blessed!

Incercati sa mergeti intr-un private game reserve de pe langa Kruger National Park; puteti merge chiar in parc, dar intr-o rezervatie privata veti beneficia de servicii mai bune, personalizate. De ce langa Kruger si nu alta zona din South Africa? Pentru ca varietatea de aici este uimitoare - peste 500 de specii de pasari si 150 de specii de mamifere, printre care si celebrele BIG 5: leu, rinocer, leopard, elefant si buffalo.

Aveti nevoie de vreo 5 zile pentru a va bucura intr-adevar de un safari, precum si pentru a va creste sansele de a vedea "cats", cum se refera oamenii locului la lei, leoparzi si cheetah... Noi atat am stat, la recomandarea agentiei noastre de turism Special Tour, si a fost exact cat trebuie.

Locatia aleasa a fost Kapama Private Game Reserve, una dintre cele mai mari si mai bune rezervatii private din Africa, vecina cu Kruger si situata in provincia Limpopo pe o suprafata de 13000 ha. Acolo am ajuns cu avionul (Eastgate Airport din Hoedspruit) dupa un drum lin de cca. 1 ora din Johannesburg cu South African Express. 

Inca de cand am intrat in rezervatie, Kapama ne-a uimit cu un "animal party" - o adunare spontana de animale, cu zeci de antilope si cateva girafe. La fel de uimiti am ramas tot timpul cat am stat acolo - atat datorita animalelor (da, am vazut BIG 5 si mai mult decat atat), cat si datorita oamenilor, serviciilor, cazarii...

Kapama are 4 lodges (un fel e cazare turistica tipic pentru Africa, ceva intre hotel si resort si tabara), toate de 5 stele. Noi ne-am cazat la Southern Camp, dar in ultimele doua zile (din cauza unui ciclon care maturase zona cu 2 saptamani inainte sa ajungem noi si care a cauzat probleme de electricitate si apa curenta) am fost mutati la River Lodge. Asa ca iata va putem povesti despre amandoua :)

Southern Camp, cel mai nou dintre lodge-uri, are doar 10 camere cu aer de tabara - practic niste mici casute mobilate simplu, chiar spartan, cu strictul necesar (cu aer conditionat, fara frigider/minibar, fara TV, cu un dulap mic si un pat generos, cu dus nu cada si o chiuveta micuta), fiecare cu terasica ce da spre o curte prin care se plimba uneori in voie antilope si maimute (in poza e ce vedeam pe geam daca stateam in pat). Lodge-ul are niste spatii comune (restaurant, lounge area si piscina) absolut fabulos decorate in stil African chic, iar serviciul este incredibil - personalul te stie pe nume, toata lumea se straduie sa te faca sa te simti minunat. Ai o frumoasa senzatie de familie aici - socializing-ul este nu doar incurajat, ci chiar facilitat si ajungi rapid sa-i cunosti pe toti ceilalti turisti (10 camere inseamna 20 de oameni maxim). Ne-am imprietenit astfel cu o gasca de 4 americance - femei pilot de avioane, aflate in Africa in principal pentru munca voluntara in Soweto. Si cu un grup de 3 olandezi, importatori de fructe, care ne-au ajutat cu cateva pastile anti-malarie de care aveam mare nevoie...

River Lodge este cel mai mare din Kapama. Cu aer de hotel/resort, are 60 de camere mai luxoase si mai mari decat la Southern Camp, decorate in stil african, cu bai spatioase si foarte frumoase, fiecare cu balcon care da spre bushes (unde poti vedea bineinteles antilope), tot fara TV. Locatia are 2 restaurante (unul acoperit, altul in aer liber), lounge area, magazin cu suveniruri si lucruri de stricta necesitate, precum si o frumoasa piscina.

O alta piscina chiar si mai frumoasa, cu vedere la un lac unde seara vin animalele sa se adape, exista in super SPA-ul lodge-ului, unde mai gasiti si o sala de fitness excelent dotata. Noi ne-am dus doua zile la rand si ne-am bucurat de serviciile de masaj - recomand "wellness" si "rungu stick", precum si pe maseusa mea cu nume predestinat - Goodness :)

Fiind mai mare ca locatie, la River Lodge serviciul - desi bun - este mult mai impersonal; nu te stie nimeni pe nume si nu ai senzatia de familie. Si aici insa ai posibilitatea, daca vrei, sa te imprietenesti cu alti turisti...

Daca va intrebati despre mese, toate sunt incluse si se iau in lodge. Este o gustare dimineata, inainte de plecarea dupa animale, apoi mic dejun, apoi pranz, gustare inainte de plimbarea de seara, si cina in toata regula la intoarcere. Multa mancare adica. Mesele sunt sub forma de bufet cu feluri foarte diverse din care poti alege. Bautura nu este inclusa - nici macar apa, dar nimic nu este scump. Vinul este extraordinar, si ambele lodge-uri au camere speciale de pastrare.

Alte lucruri bine de stiut - exista internet wifi free in toate lodge-urile, iar spalarea hainelor costa foarte putin si este foarte prompta (nu va luati deci multe haine in calatorie). Musai sa aveti la voi spray anti-tantari, crema de protectie solara, ceva de pus in cap (ideal sapca cu cozoroc) si o esarfa de pus la gat - soarele si vantul nu sunt de gluma.

Cum functioneaza lucrurile in safari? Inca de la venire iti este repartizat un ranger - care functioneaza pe post de ghid al locului, sofer si sef de grup in salbaticie, uneori chiar si personal butler... Fiecare ranger face echipa cu un tracker - om specializat in a lua urma animalelor. Dupa animale se pleaca de doua ori pe zi, dimineata devreme (la ora 6 dimineata, dupa rasarit) si seara tarziu (inainte de apus, pe la 5). Calatoriile se numesc game drives - adevarate operatiuni de cautare a animalelor prin rezervatie. In masina (Toyota Land Cruiser descoperite - masini pentru care am ajuns sa am un respect desebit dupa ce-am vazut prin ce pot sa treaca si la ce efort sunt supuse zilnic off road) rangerul e la volan, iar trackerul sta pe un scaun in fata de tot, deasupra botului masinii, ca sa vada potecile si urmele. Maxim 10 turisti intra in masina si pentru toti exista reguli clare - nu au voie sa se ridice, sa iasa din masina, sa vorbeasca tare... Cata vreme te tii de reguli, esti in siguranta - animalele au destul de mult respect pentru creaturile mari si ciudate numite Land Cruiser... Cu toate acestea insa, la venirea in safari, semnezi ca intelegi riscurile plimbatului in salbaticie si ca orice ti se intampla este pe raspunderea ta. Va trebuie deci o oarecare doza de curaj pentru a face un safari...

Un game drive bine facut e aventuros si seamana cu o vanatoare - doar ca una fotografica, pentru ca all the shooting happens with the camera. E complicat de descris cu adevarat complexitatea senzatiilor pe care le ai... In primul rand este frenezia cautarii - rangerul te invata cum sa te uiti printre bushes dupa animale, cu fiecare zi simturile ti se ascut, fiecare bush poate ascunde ceva - un nou animal, o noua pasare... Noaptea tracker-ul "matura" cu lanterna desisul, in cautarea reflexiei luminii in ochii animalelor... Se merge cu mare viteza, pe drumuri off road - trebuie sa te tii bine si sa ai grija sa nu dai in craci sau panze de paianjen... Din cand in cand masina este oprita - se asculta sunetele animalelor, se cauta urmele lor in pamant... La Kapama cautarea se face old school - fara device-uri electronice de depistare a animalelor. Tocmai de aceea, bucuria descoperirii este incredibila - cand de dupa un colt se arata ceva, adrenalina iti creste instantaneu! E mare noroc sa ai un "good vizual" cum spun rangerii - mai ales la anumite animale, cum este leopardul de exemplu, care se ascunde mereu in desis sau se catara in copaci... 

Rangerii se ajuta intre ei, se anunta unul pe altul cand au un good visual pentru animalele mari si dorite (orice cat sau elefanti de exemplu); exista totusi un soi de rivalitate - e important cine descopera primul "trofeul" si ii cheama si pe ceilalti. De multe ori fata de turisti tin surpriza ce urmeaza sa vezi si vorbesc intre ei (in masina sau cu alte masini, prin statie) in una dintre limbile locului (sunt 11 limbi oficiale in Africa de Sud) - de exemplu ingala este "leu" in limba swazi...

Echipa ranger/tracker este foarte importanta pentru cum e experienta. La Southern Camp i-am avut pe Westley si Maurice, iar la River Lodge pe Rob si Petro. Westley era mai matur, mai experimentat - foarte atent cu noi, el ne povestea foarte multe lucruri, ne explica tot ce vedeam si auzeam... Cu el am invatat multe. Rob era mai tanar, ii placea riscul (din cauza temperamentului sau aventuros, intr-o seara am ramas impotmoliti cu masina in namol pana aproape de asfintit - ceea ce nu e tocmai safe), nu povestea nimic decat intrebat, dar cu el am reusit sa vedem tot ce nu vazusem cu Westley...

Multe ar mai fi de spus despre safari, dar ma opresc aici cu povestea din Kapama. Noi am facut in Africa de Sud doua safariuri, in doua locatii diferite, asa ca o sa revin cu un alt post. In final un singur lucru: daca aveti mult curaj, incercati si un walking safari - noi am avut incredere intr-o zi cu Westley (care a venit inarmat cu o uriasa pusca de vanatoare). Practic mergi pe jos printre bushes, mai la amiaza, cand animalele dorm de regula... Am vazut ce din masina e mai greu - insecte: paianjeni cat pumnul si chiar si un scorpion :)

Nu uitati, pozele vor fi postate pe http://www.facebook.com/treatsandstreets.

Vacanta cu peripetii

Deja sunt 3 zile de cand am plecat din Africa de Sud. Duminica dimineata am aterizat acasa, exact cat sa prindem si noi o zi de viscol strasnic si sa ne intrebam oare cine-o fi trait aventura mai mare - noi in Africa, sau ai nostri in tara...

Intoarcerea a fost lina si senina, spre sincera noastra usurare... A fost o vacanta plina de peripetii - si nu, nu animalele salbatice sau locurile necunoscute ne-au dat de furca!

Prima surpriza - chiar la plecare din Bucuresti, taxiul a ramas fara benzina la 500 de metri de aeroport. Pe urma Turkish Airline a intarziat nejustificat 4 ore cursa spre Istanbul (vremea era perfecta si la noi si la ei) si nu am mai prins conexiunea spre Johannesburg. Urmatoarea cursa spre South Africa era - desigur - abia peste 24 de ore!... Am stat 3 ore in miezul noptii in aeroport pana am primit cazare (cum e obligatoriu in astfel de situatii).

Intr-un final, cand ne-au cazat, macar a fost intr-un super boutique hotel de 5 stele, de ne-a mai trecut supararea. Avantgarde (chiar de tinut minte, daca mergeti la Istanbul for business) e situat in Levent (Istanbul's financial district), la 10 minute de mers pe jos de unul dintre cele mai dichiste/ up-market mall-uri din oras, Kanyon - asta noua ne-a prins foarte bine, tinand cont ca aveam timp de pierdut si turism am facut cu alte prilejuri. Daca ajungeti pe-acolo, nu ratati restaurantul Konyali - o locatie luxoasa, decorata cu mult bun gust, care serveste mancare turceasca traditionala demna de regi si presedinti :)

Am prins ziua mea de nastere in avion... Cadoul Turkish? In avion - sampanie si prajituri (de fapt o surpriza a lui iubitu'). La sosire - un bagaj ratacit pentru o saptamana, timp in care atat noi, cat si agentul nostru de turism am dat zeci de telefoane peste tot... Bineinteles - exact geamantanul cu pastilele anti-malarie, cu charger-ul pentru aparatul foto, pe langa toate hainele lui iubitu'. Pentru haine am facut un shopping rapid, pentru restul... am avut noroc (iata, legea compensatiei!) cu oameni draguti: un prieten din Johannesburg care ne-a imprumutat charger-ul lui, niste olandezi care ne-au vandut din pastilele lor...

Am mai avut probleme cu pasapoartele (care apareau in sistem ca expirate, desi expira in 2016), cu apa potabila si curentul (din cauza carora a fost nevoie sa ne mutam de la un hotel la altul)... si am mai putea enumera :) 

DAR... cu toate astea vacanta a fost geniala si ne-a placut la nebunie! O sa urmeze o serie de posturi in care-o sa luam pe rand locurile prin care-am trecut - Johannesburg, provincia Limpopo, zona Klein Karoo, si la final superbul, incredibilul Cape Town ! Nu vor fi povesti de calatorie (decat putin, ca nu ne vom putea abtine), ci - in spiritul blogului - review-uri, recomandari, inspiratie... Care sa va motiveze si sa va ajute sa va pregatiti propria vacanta in Africa de Sud, ca sa traiti propria poveste :) Avem si poze - multe, unele chiar spectaculoase :) Aici vom pune doar cateva, dar pe http://www.facebook.com/treatsandstreets vor fi zeci, la final chiar sute... Pe curand :)